Poetesa punk, Patti Smith, ne povesteşte cum albumul "Surrealistic Pillow" a transformat o generaţie
"Se spune că devenim ce iubim. Noi, generaţia de după războaie, cei care am iubit Jefferson Airplane, ne luam rămas bun la acea vreme de la anii 50 şi mărşăluiam cu entuziam prin anii 60 căre noul Ierusalim. Eram toţi parte din Blakean City [referinţă la poetul William Blake], iar prin vene ne curgea dorinţa de libertate clădită pe cenuşa naţionalismului, comformismului şi materialismului.
San Francisco devenise locul emblematic pentru toţi cei care simţeam la fel. Iar Jefferson Airplane, purtătorii stindardului Summer of Love, ne deschideau noi porţi psihedelice. Erau stăpânii propriei lor nave, iar muzica şi versurile lor ne arătau că totul este posibil, navigând printr-un caleidoscop haotic, folosidu-se de energia lor tribală. Albumul Surrealistic Pillow rămâne dovada profunzimii lor.
Membrii trupei au părut mereu egali cu ei inşişi, aducând o foarte electrizantă conştiinţă culturală. Paul Kantner părea un personaj fictiv căzut direct din cosmos. Jorma Kaukonen era un virtuoz muzician folk-blues. Liniile de bas ale lui Jack Casady păreau când fluide, când robuste şi se contopeau perfect cu tobele lui Spencer Dryden. Iar vocea lui Grace Slick părea posedată de un spirit necruţător şi anarhic ce se contopea perfect cu romantismul pur al lui Marty Balin.
Este mai presus de orice îndoială că Surrealistic Pillow a reuşit să fie un motor puternic al transformării unei întregi generaţii. Pentru mine, o fată de la ţară de 20 ani din New Jersey, când am auzit la radio vocea lui Grace Slick a fost o revelaţie. Somebody to Love şi White Rabbit conţin amândouă o foarte multă emoţie. Nu este nicio greşeală acolo; cu toţii îi suntem datori. A fost ca nimeni altcineva şi a deschis o uşă care nu a mai fost vreodată închisă.
Pe biroul meu de acasa există un buton mic şi portocaliu pe care e scris cu verde “Jefferson Airplane loves you”. Are aproape jumătate de secol vechime. Cât de norocoşi am fost să fim iubiţi de ei. Ne-au lăsat moştenire imnuri ale iubirii, instrucţiuni, hrană pentru minte! Revoluţie! Prin mesajul lor ne-au obligat la o conştiinţă colectivă a iubirii."
Nominalizată de trei ori la Grammy, Patti Smith a înregistrat propria ei variantă a piesei celor de la Jefferson Airplane, White Rabbit, pe albumul ei de coveruri din 2007, Twelve.
Sursă: medium.com
