În urmă cu 27 ani Megadeth lansa albumul "Rust In Peace"
Află povestea unuia din cele mai izbutite albume din istoria metalului
Când vorbim despre discografia Megadeth, vorbim despre trei albume esenţiale din istoria trupei: în 1986 primul album Peace Sells… But Who’s Buying? avea să-l aşeze pe Mustaine în istoria thrash metalului; apoi vorbim despre Countdown to Extinction, albumul din 1992 care a asigurat trupei locul în mainstream, dar dincolo de asta, avem Rust in Peace, de departe cel mai tehnic album, care avea să apară pe 24 septembrie 1990.
Avea să fie primul disc care îl avea la tobe pe Nick Menza, care era un apropiat al trupei, asigurând partea tehnică a toboşarului Chuck Beehler, care la acea vreme era cam praf să mai fie în stare să cânte. De asemenea, Megadeth trebuia să-l înlocuiască pe chitaristul Jeff Young care nu prea îşi mai petrecea vreme alături de trupă. La vremea aceea, Mustaine i-a solicitat serviciile tânărului chitarist de la Pantera, Diamond Darrell, cunoscut mai târziu pe numele Dimebag Darrell.
Dimebag l-a refuzat pe Mustaine, scuzându-se că este ocupat cu proiectul său muzical alături de fratele său, Vince. Motiv pentru care Mustaine a fost nevoit să facă în zadar numeroase audiţii, însă niciun chitarist nu s-a ridicat la pretenţiile sale.
Într-o zi, managerul trupei de la acea vreme, Ron Lafitte i-a sugerat lui Mustaine să asculte albumul solo al chitaristului Marty Friedman, Dragon’s Kiss. Coperta discului era cam puerilă, însă calitatea cântării era impresionantă. Atât de impresionantă încât în urma audiţiei, Friedman a fost angajat imediat. Cu noul line-up stabilit, Mustaine a scris Rust In Peace.
Titlul albumului a apărut după ce Mustaine a văzut o maşină care avea lipit un sticker pe ea pe care scria "fie care toate armele nucleare să ruginească în pace." Cu acest statemanent trupa a plecat la drum cu piese despre mediu şi încălzirea globală ( Dawn Patrol), prizonieri de război (Take No Prisoners), conspiraţii extraterestre cu versuri scrise de toboşarul Nick Menza (Hangar 18) şi, bineînţeles, piesa de rezistenţă care deschide albumul, Holy Wars… The Punishment Due, care este despre conflictul între religii şi care a fost scrisă în urma unie gafe pe care Mustaine o făcuse cu ceva vreme în urmă în cadrul unui show din Irlanda de Nord.
"Am introdus ultima piesă din concert, Anarchy in the UK, spunând publicului <<Daţi inapoi Irlanda, irlandezilor>>. Cuvintele mele a despărţit mulţimea din faţa scenei întocmai ca Marea Roşie. Catolici într-o parte, protestanţii în cealaltă. Singurele lucruri pe care le aveau în comun în acel moment era că erau toţi beţi şi că totţi voiau să se bată şi au început să se provoace. Le-am dat motivul s-o facă. Concertul s-a încheiat imediat şi am fost rapid escortaţi spre un autobuz blindat."
Versuri precum “Fools like me who cross the sea and come to foreign lands ask the sheep for their beliefs / Do you kill on God’s command?” vorbesc de la sine despre acel nefericit eveniment.
Practic Mustaine era gata cu toate piesele scrise şi alături de mai mult decât capabilul Marty Friedman şi restul trupei s-au dus să înregistreze albumul.
Trebuia să fie o treabă destul de simplă, dar nu a fost. Când trupa s-a dus să-şi înregistreze piesele în studioul Rumbo Recorders, a aflat aproape imediat la faţa locului că acolo erau mari probleme atât din punct de vedere tehnic, cât şi cu personalul angajat. Producătorul original Dave Jurdin a fost înlocuit de Mike Clink, acesta din urmă pregătindu-se să lucreze cu Guns N’ Roses la albumul Use Your Illusion, care de asemenea, era gata de a fi înregistrat. Clink s-a asigurat că Mustaine a înţeles bine că ar putea să-i lase baltă la primul telefon pe care l-ar fi primit de la Axl Rose care nu ar fi acceptat nicio amânare. Din fericire, trupa a reuşit să înregistreze aproape toate piesele în timp util.
Coperta discului a făcut de asemenea ceva valuri la acea vreme, pe ea fiind desenată mascota trupei, Vic, în spatele căruia erau aşezaţi liderii lumii de la acea vreme, preşedintele SUA, George Bush, preşedintele URSS, Mihail Gurbaciov, preşedintele german Richard von Weizsäcker, prim-ministrul nipon, Toshiki Kaifu şi premierul britanic, John Major.
Rust In Peace a ocupat locul 23 în topul Billboard şi a fost nominalizat la cea de a 33-a ediţie Grammy pentru Best Metal Performance în 1991. În ianuarie, acelaşi an a primit aurul, iar în decembrie 1994, platina.
O decadă mai târziu, Capitol Records a re-editat albumul, incluzând piesa necunoscută până atunci, My creation şi câteva variante demo a trei piese de pe disc.
În 2010, Megadeth a cântat live la Hollywood Palladium întregul album, care ulterior a apărut pe CD şi DVD sub numele de Rust in Peace Live.
Sursă: Loudwire
