Se împlinesc 32 ani de la apariţia unuia din cele mai frumoase albume ale anilor 80, The Cult "Love"
De-a lungul anilor relaţia lui Astbury cu acest disc a fost una de iubire şi ură în acelaşi timp
La început s-au numit The Southern Death Cult, apoi s-au numit Death Cult, pentru ca în final să se numească mult mai simplu şi eficient, The Cult. Sub această ultimă titulatură în 1984 trupa scotea primul ei album, Dreamtime, care s-a bucurat de un succes destul de palid doar în ţara lor natală, Marea Britanie şi care, deşi nu sună rau, nu a reuşit să aibă un sound care să facă din The Cult o trupă lesne identificabilă.
Doar un an mai târziu, pe 18 octombrie 1985, avea să apară albumul Love. Odată cu apariţia acestuia The Cult a renunţat şi la look-ul lor a la Duran Duran şi să arate mai degrabă ca nişte promotori ai hair-metalului care avea să aibă mare succes doar câtiva ani mai târziu. Dar asta este mai puţin important.
Love este un album foarte bordeline art rock care, dacă ar fi avut şansa să apară la o casă de discuri mai importantă, cu siguranţă ar fi schimbat destul de furtunos direcţiile muzicale ale multor trupe. Piese precum She Sells Sanctuary, Rain, Love sau Revolution reuşesc cu graţie să facă din The Cult o trupă uşor recognoscibilă, chitara lui Billy Duffy având deja un sound aparte, iar vocea lui Ian Astbury impunându-se ca una din cele mai aparte din muzică.
Mai mult, pe acest album încep să se vădească şi înclinaţiile lui Astbury spre cultura triburilor amerindiene care aveau să iasă la suprafaţă câţiva ani mai târziu pe discul Ceremony.
De-a lungul anilor relaţia lui Astbury cu acest disc a fost una de iubire şi ură în acelaşi timp. Cu toate acestea, Love rămâne unul din cele mai frumoase albume în toată puterea cuvântului din anii 80.
