KOOL WTF HIP

10 motive pentru care Iggy Pop chiar este The Godfather of Punk

"Sunt nimeni altcineva, decât numele meu"

L-am descoperit pe Iggy Pop, cumpărând din Romană în anii 90 o casetă bulgărească cu albumul New Values.

Pentru că eram în perioada Nine Inch Nails, Ministry, Econoline Crash, acest album 80-ist, la prima ascultare, mi s-a părut cam subţirel. Prea era totul doar cu chitară, bas, tobe şi voce.

Apoi i-am descoperit versurile, obraznice, triste şi de o onestitate mai presus de orice îndoială. Curiozitatea mea a mers până într-acolo încât am cumpărat un CD rusesc cu toate albumele, atât solo, cât şi primele 3 The Stooges din 70.

Şi da, e adevărat ce spune Henry Rollins. Rock-ul, cu milioanele de albume pe care le-a dat, n-a scos încă un aşa abraziv precum The Stooges-ul, Funhouse. Iar varianta originală China Girl a lui Bowie cu Iggy Pop este chintesenţa rock'n'roll-ului.

Apoi am avut şansa să vad Iggy & The Stooges pentru prima oară la Sziget. Iggy avea atunci 59 ani.

Imaginaţi-vă că n-am fost singurul care a rămas cu gura căscată să-l vadă de acest individ la vârsta lui sărind realmente ca o felină de pe scenă direct sus pe două monitoare Marshall, care puse una peste alta, înseamnă cam 2 metri.

Când a cântat la festivalul Peninsula, Tg. Mureş, a dat un picior stativului de microfon, de şi-a fracturat oasele de la laba piciorului.

Cam ăsta este Iggy pe scenă...argintul viu.

"I'm a streetwalking cheetah with a heart full of napalm"

Găsiţi mai jos o poveste în acest sens, istorisită mult mai bine decât mine, de Henry Rollins.

Acestea fiind spuse, iată zece motive pentru care Iggy Pop, pe lângă faptul că este supranumit The Godfather of Punk, chiar a reuşit, prin ceea ce este, să fie deasupra tuturor întreaga lui carieră:

1. Găsiţi aici un interviu pe care Iggy l-a dat în anii 70 pentru postul de televiziune CBS, la show-ul lui Peter Gzowski. Ca în multe alte interviuri date la acea vreme, era sub influenţa drogurilor. Cu toate astea, a reuşit atât prin atitudine şi prin puţine cuvinte să definească atât de bine care este treaba cu el şi cu muzica lui.

"What sounds to you like a big load of trashy old noise is, in fact, the music of a genius — myself"

Acest interviu a reuşit la mişte, se pare, foarte multă lume. Albumul scoţienilor post-punk Mogwai, Come On Die Young începe cu piesa Punk Rock, în care vorbe din acest interviu sunt suprapuse peste muzică.

Mai mult, cineva a fost atât de pasionat de cele spuse acolo, încât a făcut o animaţie la acesta, pe care o puteţi vedea mai jos:

2. Niciodată, dar absolut niciodată, în toată cariera sa, n-a ieşit în presă vreo relaţie de amor sau vreo ştire despre copiii lui. Ce a făcut, ce n-a făcut, a ştiut mereu să-şi păstreze intimitatea departe de ochii presei.

3. A avut mereu colaborări cu diverşi muzicieni, cu diverse trupe, şi, cum-necum, n-a sunat niciodată prost. Un exemplu în acest sens este şi piesa de mai jos, cu Teddybears. Plus că, oricine altcineva care ar fi făcut afirmaţia I'm a punkrocker, Yes I am, ar fi părut un caraghios. Nu şi Iggy.

4. Întâmplarea a făcut ca Iggy Pop să fie întrebat într-un interviu ce cărţi citeşte. Acesta a răspuns că i-a plăcut foarte mult Posibilitatea unei insule a scriitorului francez Michel Houellebecq. Ceea ce, fie vorba între noi, este unul din cele mai bune romane ale deceniului trecut.

Pe scurt, este vorba de o lume în care clonarea ajunsese un serviciu al omenirii şi oricine nu reuşise să-şi atingă planul existenţial în aceasta viaţă, să fie fericit, putea să se cloneze şi s-o ia de la capat. Conform propriilor spune, Iggy a empatizat foarte mult cu personajul principal al cărţii, cu nefericirea şi singurătatea acestuia.

Odată cu declaraţia lui Pop privind Posibilitatea unei insule, o întreagă maşinărie de marketing s-a pus în funcţiune. Iggy a scos în 2009 un album întreg cu citate sau cu cu versuri inspirate din această carte, numit Préliminaires.

Odată apărut discul, s-a reeditat şi cartea, iar cei doi protagonişti, Iggy şi Houellebecq s-au întâlnit şi au ţinut conferinţe de presă şi a fost un win-win business. Dar dincolo de asta, Iggy a reuşit să facă din Préliminaires un album care are o sensibilitate aparte.

"Love is simple to define, But it seldom happens in the series of beings"

5. Cine D-zeu pe lumea asta şi-ar fi imaginat că cel supranumit The Godfather of Punk, cel care nu odată a ieşit de pe scenă plin de transpiraţie şi sânge va scoate un disc de coveruri după Joe Dasin, Edith Piaf, The Beatles, Serje Gainsbourg s.a.m.d.

În mai 2012 avea să apară albumul Après. Fie vorba între noi, fără excepţie, toate coverurile de pe acest disc nu sunt tocmai cele mai izbutite, însă au eleganţă şi, foarte important, bucurie de viaţă.

6. Mişcarea unui muzician este foarte importantă, atunci când îşi cântă piesele. Iggy Pop nu este doar un mare compozitor care ştie să-şi cânte bine piesele. Este şi un mare dansator.

Două degete sus cine nu a dansat vreodată singur prin casă, cum dansează Iggy în magnifica piesă de mai jos.

7. Pentru cu permanenţă reinventare şi bucuria de viaţă încă îi curg prin vene, Iggy are unul din cele mai de ascultat show-uri radio la BBC Radio 6.

Playlist-ul este unul mereu surprinzător. Întocmai ca ciorba aia cu cel mai bun mix de legume, în Confidential with Iggy Pop, putem găsi în aceeaşi emisiune o piesă cu Sinatra sau vreo trupă obscură de hardcore din Belgia. Ce poate fi mai rewarding pentru un artist, decât să te pună Iggy în playlistul lui.

Un exemplu în aces sens, găsiţi aici.

8. La puţin timp după ce bunul său prieten, David Bowie, a murit, Iggy îşi anunţa ultimul său album, Post Pop Depression, unde a colaborat cu un alt mare muzician, Josh Homme.

Discul este unul foarte bun prin aceea că este atipic, foarte matur, ironic, sarcastic, foarte trist pe alocuri cel puţin  şi plin de nevrozele omului contemporan, iar când este cântat cel puţin live, găsim un Iggy la 69 ani care umple scena cu dansul lui.

"Got all I need and it is killing me / And you"

9. Deşi şi-a anunţat ultimul album, n-a renunţat nici la concerte, nici la colaborări cu alţi artişti. Şi, apropo de colaborări, dacă vrea să fie ăl mai hipster dintre toţi, face asta fără prea mari eforturi.

Tocmai urmează să facă un featuring cu trupa punk Songhoy Blues din...nu e nicio glumă, Mali.

10. Pentru că, după o viaţă de excese, a reuşit să fie un supravieţuitor, care are în permanenţă un zâmbet jovial şi cuceritor, pentru că dincolo de toată golăneala, a reuşit să la bătrâneţe să aibă o casă, o soţie frumoasă, iar singurul viciu de care se bucură a rămas vinul roşu.

Şi pentru că este un exemplu despre cum se trăieşte o viaţă şi despre cum se îmbătrâneşte, întocmai ca vinul de care bucură. Şi rămâne unul din cei mai de seamă reprezentanţi ai generaţiei analog.

Mai mult, într-o lume în care mai tot rockul a început să sune precum trompetele apocalipsei, Iggy rămâne un bastion al bucuriei de viaţă. Sperăm că nu ultimul.

La mulţi ani, Iggy Pop!

Silviu Munteanu

Share pe Facebook