KOOL WTF HIP

10 piese pe care să NU le asculţi când te desparţi de jumătatea ta

La antici, Cupidon sau Eros era considerat un zeu malefic, care încurca vieţile oamenilor.

Psihoterapeuţii serioşi recomandă ca atunci când ai trecut printr-o despărţire şi te afli în butoiul cu melancolie şi nu mai ştii pe unde să scoţi cămaşa, să nu-ţi alimentezi prea mult aceasta nefericire.

De pilda, dacă într-unul din aceste momente, ai descoperit vreo piesă cu care empatizezi foarte mult, o piesă unde simţi că artistul vorbeşte pe limba suferinţei tale, este recomandat să nu o asculţi mai mult de 3 ori, căci astfel nu faci decât să-ţi creşti şansele să pierzi contactul cu realitatea şi să te duci, cum se spune în popor, "la vale".

Hai să vedem 10 astfel de piese de care să ne ferim, când se dă de pământ cu amorul nostru:

Începem cu unul din cei mai pricepuţi în cele lumeşti, căci ca dânsul puţini se pricep să descrie angoasele noastre. Piesa de mai jos este nimic altceva, decât un avertisment, unul atât de bine cântat, să dai cu căciula după câini, după ce te-ai ars în focurile amorului

Doamnelor şi domnilor, Nick Cave & The Bad Seeds!




Psihologia ne învaţă că atunci când suferim foarte tare, trecem prin cinci etape: negarea, mânia, negocierea, depresia, acceptare. Piesa lui Marilyn Manson este fără îndoială una scrisă în etapa a doua, mânia. Atenţie, clipul este +18. Ca să fie treaba, treabă şi decadenţa...decadenţă.




Vorba cuiva, spiritul blues-ului este atunci când suferi ca un prost şi nu ai nici măcar bani să te îmbeţi. Originalul piesei de mai jos îi aparţine lui Dusty Springfield. Dar blues-ul îi curge prin vene lui Jack White. În plus, de ce să nu ne bucurăm de formele impecabile ale lui Kate Moss.




Din ce ştim noi, doamna Laurie Anderson şi soţul ei, Lou Reed au avut o poveste foarte frumoasă şi de invidiat. Nu este elegant şi nici nu vrem să cunoaştem probleme lor conjugale, dar piesă de mai jos este una destul de creepy, despre vorbeşte despre sinucidere, sânge, otravuri..toate acestea după o ceartă.




Puţini metalişti sunt cei care ştiu să descrie suferinţa mai bine decât britanicii Anathema. The Beloved descrie perfect nopţile nedormite ale unei poveşti toxice de amor. Şi da, el pleacă, până la urmă, pentru că are un moment de luciditate, pentru că nu mai suportă şi pentru că nu mai iubeşte. C-aşa e în tenis.




Rămânem tot la metalişti. Avem un Mustaine profund nefericit care descrie acel moment al disperării, când simţi că eşti la un pas să-ţi sară creierul" de pe şine". Trebuie c-o fi trecut şi el prin flăcările iadului, căci prea le zice cu foc de la inimă.




Placebo mereu au reuşit cumva să facă depresia să fie sexy. Nu ştim căt de sănătos este, dar avem şi noi plăcerile noastre vinovate. Spre diferenţă de S'aint-ul lui Manson de mai sus, aici avem nu unul, ci trei momente ale suferinţei: mânie, negociere şi depresie. Se pare şi o crima pasională.




Piesa de mai jos deschide albumul Kiss Me, Kiss Me, Kiss Me, din 1987. Nimeni, dar nimeni, nu ştie cum ştie Robert Smith să descrie abisul. Iar cuvintele sunt prea sărace să descrie ce reuşeşte The Cure în cazul de faţă. Tot ce putem spune este că, dacă tot trăim în plină dictatură a sănătăţii, cu aşa grozăvii de poze pe pachetele noastre de ţigări, la fel ar trebui să beneficieze şi piesa asta de un avertisment: Atenţie, lipsesc trepte!




Motivul pentru care l-am plasat şi pe David Bowie în povestea asta a amorurilor nefuncţionabile este că după poveştile de mai sus, se impune să punem un papillon suferinţei. Bowie a reuşit mereu asta, chiar şi în piesa de mai jos, care fie vorba între noi, sună destul de...filthy.




Cu siguranţă sunt multe alte piese la fel de reuşite ca cele de mai sus care vorbesc despre nefericirile amorului. Cu siguranţă omenirea are probleme mult mai mari decât iubirile neîmplinite.

D-aia, cel mai sănătos lucru în astfel de situaţii este să mai rădem de noi. Şi tocmai în acest sens, am păstrat pentru final, bomboana de pe colive poveştilor de dragoste care n-au funcţionat.

Pe scurt, o avem aici pe celebra vedetă din Muppets, Kermit, cumplit de trist, că a pierdut-o pe Miss Peggy, fapt care l-a făcut să consume cele mai cumplite droguri şi să aibă chiar eşueze în relaţii homosexuale. Şi bineînţeles, această cumplită dramă a broscoiului se întâmplă cântându-i pe abrazivii, Nine Inch Nails.



Silviu Munteanu

Share pe Facebook